Rețetele noastre au evoluat și s-au rafinat în timp, în incercarea de a regăsi gustul pâinii de altă dată. Am căutat acel gust care, la fel ca în romanul lui Marcel Proust, „În cautarea timpului pierdut”, la ani de zile distanță, să ne arunce înapoi pe drumurile copilăriei, pe câmpurile pline de flori, pe pajiștea unde ne jucam impreună cu prietenii, în patul călduros din camera bunicilor. În ultimul timp, am incercat să observ diverse comportamente alimentare legate de pâinea pe care ne-am obișnuit să o consumăm. O pâine fără gust, un accesoriu pe masa noastră, un simplu vehicul, o bandă transportoare pentru diversele feluri de mâncare. Noi romanii avem faima ca mâncăm foarte multă pâine. Este, din păcate, foarte adevarat, ba mai mult, mâncăm pâine de proastă calitate. Nu e mai puțin adevărat însă că, și cei care ne consideră dependenți de pâine, și mă refer la cei pentru care grija satisfacerii nevoilor primare a trecut de mult timp pe planul doi, consumă și ei acest aliment. În schimb vorbim despre un cult pentru pâine, pentru painea sănătoasă – o pâine cu gust, cu miros, cu personalitate. Am plecat pe acest drum pentru că noi chiar credem în pâine și suntem siguri că pâinea de calitate trebuie să aibă un loc central pe masa noastră. Pâinea este, indiscutabil, un aliment care potențează și amplifică celelelate gusturi și arome. Pentru ca diversele târguri la care participăm sunt o ocazie de a interacționa cu persoane care nu ne cunosc și nu știu ceea ce încercăm noi să facem, pentru a le stârni curiozitatea, am folosit abordarea, specifică poate manifestarilor de acest gen: „Haideți să gustați o pâine adevarată!” De multe ori am primit răspunsul – și cu siguranță e vorba și de complezența sau de eschiva, am trecut cu toții prin asta – „Nu, că mă îngraș!”. Vă spuneam că de ceva timp, pe masa noastră avem doar pâine din producția proprie. La fel ca în multe alte domenii și aici se aplică principiul calitate, nu cantitate. Făina pe care o folosim noi și care este, de fapt, sufletul pâinii, este produsă de o moară mică de la țară, care nu folosește amelioratori sau aditivi. După multe tatonări, suntem bucuroși că am reușit să gasim un partener care împărtășește pasiunea noastra. Spuneam că faina este sufletul pâinii. Pentru că faina este de mai multe feluri (albă, integrală, secară, neagră, tărâțe) fiecare tip de pâine are personalitatea, temperamentul și forma proprie. Pâinea albă este mai dulce și mai înfoiată, cea neagră este mai acidă și mai îndesată, mai vârtoasă. Pâinea integrală se înrudește și imprumută aromele pământului din care a crescut, cea de secară este mai capricioasă, mai selectivă, alegându-și cu grijă comesenii.